Opinii parinti

Alina si Andrei Manolescu, parintii lui A. - a doua parte a terapiei

adăugat la 11 Mar 2019 de arcar

Au fost odata niste parinti ai unui copil incantator si, dupa ce a trecut vremea si la varsta de 1 an si 8 luni, copilul  a inceput sa taca in loc sa inceapa sa vorbeasca….ei au inceput sa aiba ghimpi in inima. Si acela a fost doar inceputul unei aventuri uriase, cu suisuri si coborasuri, cu valuri de lumina dar si cu mult intuneric in sufletul unor parinti disperati pentru care, din fericire, Monica Manastireanu a fost in permanenta o busola calauzitoare. Eram noi, Alina si Andrei, parintii lui A. V-am mai povestit. Baiatul nostru era extrem de inteligent si  ni se parea foarte normal. In realitate, raportat la ce sau mai ales la cum trebuia sa faca lucrurile un...

Citeste mai mult

Arabela si Viorel Popescu, parintii lui M. - a doua parte a terapiei

adăugat la 21 Jan 2019 de arcar

Sunt aproape 3 ani de cand M. a inceput terapia ABA. O perioada plina de emotie, teama, recunostinta, suport si intelegere din partea echipei ARCAR. Daca la inceputul terapiei nu stiam daca am facut alegerea potrivita pentru copilul nostru, acum putem spune cu mana pe inima ca hotararea de a lucra cu Monica Manastireanu  a fost cel mai bun lucru pe care il puteam face pentru baietelul nostru. Evolutia lui M. este formidabila. Din baietelul care nu intelegea prea bine ce se petrece in jurul lui si care alegea sa se izoleze sau cel mult sa imite ce vede in jurul sau, M. este astazi alt copil. A dobandit un limbaj adecvat , frazele sunt mult mai complexe, foloseste intodeauna...

Citeste mai mult

Catalina si Marius Popescu, parintii lui D. - a doua parte a terapiei

adăugat la 15 Aug 2018 de arcar

Au trecut 2 ani de la inceputul colaborarii noastre frumoase cu aceasta echipa minunata si inca am momente cand sunt uimita cu cata maiestrie, calm si siguranta rezolva toate greutatile aparute in calea noastra. Dupa cum am mentionat in articolul trecut, vorbele supervizorului nostru Monica Manastireanu, cea care face ca totul sa devina realitate, s-au adeverit pentru a mia oara:  D. a mers la gradinita fara insotitor.  Monica considera:  chiar daca copilul merge mai tarziu la gradinita si face mai mult timp terapie (luni sau ani) atunci cand merge la gradinita  sa mearga singur fara insotitor/ shadow.  Cu asta si noi  parintii am fost si suntem perfect de acord, acest lucru fiind  important din punct de vedere al faptului ca...

Citeste mai mult

Cristina si Oscar Stark, parintii lui V. - inceputul terapiei

adăugat la 30 May 2018 de arcar

Nu există nimic mai frumos decât momentul in care  îți vezi pentru prima dată copilul, acel moment când ești atât de fericit încât ți-e frică să nu se întâmple ceva rău. Evoluția lui V. a fost una adecvată: la 5 luni stătea în fund, la 7-8 luni zicea mama, tata, papa, avand  contact vizual, veșnic era cu zâmbetul pe buze, era un copil foarte fericit. În jurul vârstei de 1 an mergea singur, spunea chiar mai multe cuvinte: haide, papa, zicea pa și făcea cu mânuța. Viața noastră decurgea perfect, până la administrarea vaccinului ROR, care s-a sfârșit cu internarea noastră în spital din cauza unor reacții adverse foarte intense (febra 41 timp de 3 zile, vărsături, eritem pe toată...

Citeste mai mult

Maria si Alexandru, partintii lui Pavel

adăugat la 26 Feb 2018 de arcar

Povestea noastra a inceput cand baiatul nostru, Pavel, in jurul varstei de trei ani, a manifestat  modificari ale comportamentului pe care nu le-am observat pana atunci, in ciuda faptului ca pana la aceasta varsta, copilul a avut o dezvoltare aparent normala, confirmata de medicii pediatri care l-au vazut de-a lungul timpului la controalele de rutina. Cu toate ca nu avea un vocabular dezvoltat conform varstei biologice, putea sa numeasca cateva obiecte din casa, stia unde sunt unele lucruri in casa, avea contact vizual  normal, radea, se bucura cand vedea membrii familiei. rea ca intelege destul de bine multe lucruri care se petreceau in jurul lui. Dupa ce a implinit 3 ani, la foarte scurt timp, Pavel a avut un recul,...

Citeste mai mult

Iulia si Cristi Rus, parintii lui S.

adăugat la 29 Dec 2017 de arcar

La varsta de 2 ani si 4 luni, S. a fost diagnosticata cu Autism atipic. Imi aduc aminte perfect acea zi. Era o zi rece si ploioasa de toamna, vremea parca ne prevestea temutul diagnostic pe care urma sa-l primim. Inimile ne tremurau de frica in momentul in care doamna psihiatru R.G. a intrat pe usa cabinetului gata sa ne spuna diagnosticul lui S. Nu se poate exprima in cuvinte durerea pe care am simtit-o in momentul in care am auzit cuvantul Autism, parca timpul s-a oprit in loc si o multime de intrebari ne invadau mintea. Cu ce am gresit? Ce trebuia sa fac diferit? Daca actiunile mele ar fi fost diferite in educatia lui S., in viata de...

Citeste mai mult

Veronica şi Ioan Barb, parintii lui S.

adăugat la 18 Nov 2017 de arcar

Suntem părinţii lui S. din Piatra Neamţ. Primele semne de TSA au fost în jurul vârstei de un an și opt luni. La momentul respectiv, am observat o regresie, respectiv stagnare în comportamentul lui S.. Într-un interval scurt de timp, S. a încetat să mai aibă contact vizual, a început să nu mai răspundă la nume și să se balanseze pe capătul canapelei. Nu mai părea interesat de nimic, nici macar de o jucărie nouă şi frumoasă, părea enervat de cei din jur când încercau sa aibă contact cu el, îl deranjau locurile în care se vorbea mult şi dorea într-un fel să se retragă şi să fie singur. Anterior în jurul vârstei de un an, S. folosea anumite cuvinte:...

Citeste mai mult

Ioana si Claudiu Salman, parintii lui A.

adăugat la 05 Sep 2017 de arcar

5 septembrie 2017 Autismul, un lucru despre care nu ştiam mai nimic şi pe care nu credeam că îl vom include vreodată în viaţa noastră. Fetiţa noastră A. s-a născut în octombrie 2013, fără probleme de sănătate. A avut o evoluţie normală până spre 1 an şi jumătate, spunea “ma-ma”,” ba-ba”, făcea “pa-pa”, imita lucruri făcute de noi, iar la 1 an şi 3 luni a mers singură. De când s-a născut a fost centrul universului nostru. Treptat majoritatea achiziţiilor au început să dispară, fără ca noi să ne dăm seama. Parcă absorbiţi de copil şi din prea multă dragoste nu vedeam că ceva este în neregulă, puneam totul pe seama răsfăţului şi a încăpăţânării. Era captivată de desene şi...

Citeste mai mult

Parintii lui A.

adăugat la 02 May 2017 de arcar

Despre articol: Imi voi cere scuze de la inceput pentru stilul “schematic” al prezentei scrieri. Recunosc o anumita anapetenta pentru stilul beletristic capatata inca din scoala elementara in aceeasi masura  in care “operele” mele din ultima vreme au caracter predominant tehnic generat de strictetea activitatii zilnice desfasurate la serviciu. Aceasta strictete imi da dreptul de a ma considera un bun evaluator al performantei. Despre A., baietelul nostru: Nascut in vara anului 2013, este copilul dorit, creatie din tot sufletul si rezultat in deplin acord cu planurile pe care ambii parinti si le creasera pentru viitor. Un copil energic inca din maternitate cu rezultate motorii care ne faceau mandri (la o saptamana deja il gaseam invers in patut), vesel si vocal,...

Citeste mai mult

Arabela si Viorel Popescu, parintii lui M. - inceputul terapiei

adăugat la 30 Jan 2017 de arcar

Nu exista nimic mai sublim in viata noastra decat momentul in care privesti fata copilului tau pentru prima data. Aceea este clipa care te schimba pentru totdeauna si te leaga irevocabil de viata pe care o ai in grija. Pentru noi, M. a confirmat aceasta regula si prinsi in fantezia de a-l avea langa noi am pierdut din vedere detalii ale personalitatii si dezvoltarii lui. Pana la urma, nici unui parinte nu-i trece prin minte, cand se uita in ochii copilului lui, diagnosicul de TSA (tulburare de spectru autist). Intalnirea  noastra cu autismul (despre care nu cunosteam mai nimic) a inceput, cu inscrierea la gradinita a lui M., la 3 ani si jumatate. Acasa nu observasem semne care sa ne...

Citeste mai mult

Catalina si Marius Popescu, parintii lui D. - Inceputul terapiei

adăugat la 15 Dec 2016 de arcar

Evolutia lui D. a fost una normala pana la varsta de 1an si 3 luni. Era un copil vesel, atent, facea pa, spunea cateva cuvinte: apa, pa, mama chiar ne jucam si ne alergam prin casa,venea de la o persoana la alta, imita jocul cucu-bau. Dupa aceasta varsta pot spune ca am inceput sa observ schimbarile, acestea fiind: nu mai facea pa, afara prefera sa urce si sa coboare de foarte multe ori scarile, daca nu mergea pe un drum anume incepea sa planga, voia sa atinga cu mana toate marcile masinilor, nu mai raspundea la nume, evita contactul vizual, nu constientiza absenta noastra si pleca cu oricine, nu arata cu degetul, nu voia sa mai accepte mancare decat anumite...

Citeste mai mult

Daniela si Alexandru Almasi, parintii lui A.

adăugat la 16 Nov 2016 de arcar

Povestea noastră începe la fel de frumos ca toate celelalte de genul, dar totuși fiind a noastră este cea mai importantă: primul copil – A., perfect, sănătos, foarte iubit și răsfățat. Împreună cu alte mămici, ne lăudam care mai de care ”puii” făcând comparații și analogii între aceștia. În acest fel, am observat că puiul meu, rămăsese cumva în urmă față de restul copilașilor de vârsta lui din grup, dar nu m-am impacientat în primă instanță, spunându-mi că fiecare are ritmul său de dezvoltare (nepoțelul meu de exemplu, vorbise pentru prima data la 2 ani si 5 luni). Timpul trecea, iar băiețelul nostru de 2 ani și 4 luni, nu dădea nici un semn c-ar vrea să recupereze startul pierdut....

Citeste mai mult

Raluca si Sorin, parintii lui Alexis - finalul terapiei

adăugat la 28 Oct 2016 de arcar

Am revazut de curand filmuletele din primele luni de terapie ale lui Alexis. Este putin spus, ce emotie s-a revarsat in inimile noastre la vederea acelor imagini, pentru ca peste emotia revederii au venit toate trairile momentului. Suntem dupa aproape 4 ani de terapie si lucrurile se prezinta cu totul altfel acum. Progresele si acumularile de cunostiinte, modul de manifestare si relationare au venit ca o avalansa, adaugandu-se la acumularile anterioare, formand bulgarele progresului din ce in ce mai mare. E greu sa selectezi o comparatie cu trecutul, pe care uneori incercam sa-l uitam, dar si pentru ca toate transformarile sunt momente de viata activa si normala, din care e greu sa extragi unul anume. Si totusi, daca as incerca...

Citeste mai mult

Parintii lui S.

adăugat la 24 Oct 2016 de arcar

La varsta de trei ani, unul dintre cei doi baieti ai mei, S., a fost diagnosticat cu Autism Infantil. Desigur ca observasem de ceva vreme ca este ceva in neregula cu el mai ales ca nu vorbea si nu se juca cu jucariile ca alti copii. In schimb, fiind un baietel fericit si tot timpul cu zambetul pe buze ne-am gandit ca doar asta e modul lui de dezvoltare. In momentul in care am aflat diagnosticul ni s-a spus ca este nevoie de terapie si ni s-a recomandat un terapeut. Din pacate, acea terapie nu a fost lucrul cel mai potrivit, deoarece a putut fi practicata doar cateva ore pe saptamana, intr-un sistem de plata la ora, fara progrese semnificative....

Citeste mai mult

Andreea si Alin, parintii lui M.

adăugat la 18 Aug 2016 de arcar

Suntem Andreea si Alin, suntem casatoriti din 2008. Asa cum probabil se intampla in toate cuplurile am trait si noi fericirea de a avea copii. Se spune ca un cuplu este intotdeauna luat prin surprindere de venirea pe lume a unui copil pentru ca niciodata nu ne gasim perfect pregatiti pentru aceasta divina provocare. Cu atat mai mult noi, care venim din medii atat de diferite si care obisnuiam sa ne transpunem realitatile prin prisma frumoaselor noastre meserii...Andreea fiind organizatoare de spectacole iar eu fiind actor. Acum avem doi copii minunati, B. in varsta de 8 ani, o fire rebela ce emana permanent bunavointa si fericire si M.  in varsta de 5 ani care este vesel, de nenumarate ori artist, un frumos...

Citeste mai mult

Elena Bivol, mama lui A.

adăugat la 21 Jul 2016 de arcar

Copilul nostru la varsta de 2 ani a fost diagnosticat cu intarziere de dezvoltare si elemente de autism. Am fost informati ca cea mai buna si eficienta metoda de tratament in asemenea cazuri este terapia comportamentala (ABA). In Romania inca nu exista o larga aplicare a acestei terapii si acolo unde existau coordonatori buni, erau multi copii in asteptare. Am avut privilegiul de a o intalni pe Monica Manastireanu, care avand experienta aplicarii acestei metode, ne-a ajutat sa parcurgem toate etapele terapiei in echipa cu logopedul si terapeutul, pe care i-a coordonat in permanenta. A fost nevoie de munca titanica care a durat ani de zile, dar rezultatele nu au intarziat sa apara. La inceput foarte modest si apoi, din...

Citeste mai mult

Alina si Andrei Manolescu, parintii lui A. - inceputul terapiei

adăugat la 21 Jun 2016 de arcar

Buna tuturor! Suntem parintii lui A., un baiat mi-nu-nat, acum in varsta de “5 ani si noua luni, ca acum sunt mai mare” – cum ii place lui sa spuna cand il intreaba cineva cati ani are. Cand a venit copilul nostru pe  lume…nu cred ca am simtit bucurie sau implinire mai mare. Gangurea, zambea, era deosebit de frumos, nu avea probleme fizice cum auzeam la alte mame – nici macar din cele mai mici. Rezistent la colici si dintisori (la 1 an avea gura imbracata, cum se spune), s-a ridicat in picioare la 10 luni insa nu voia sa mearga singur ci doar cu sprijin (un deget al parintilor/bonei etc).  A spus “tata” la o varsta mica si pe...

Citeste mai mult

Familia Ors, parintii lui A. - finalul terapiei

adăugat la 17 Jun 2016 de arcar

In urma cu trei ani, fiul nostru A. a fost diagnosticat cu ADHD. La aflarea vestii, am fost afectati emotional, dar am avut norocul sa gasim echipa doamnei Monica Manastireanu, care prin implicarea si profesionalismul ei, a reusit sa faca din copilul nostru ceea ce noi nu speram. Astazi, urmare a efortului depus de aceasta echipa, A. este un copil comunicativ si spontan, dornic sa mearga la scoala, sa invete si sa afle lucruri noi. La acest succes si-a adus aportul Tudora Enache, Radu Georgiana si Ionita Raluca. Aceste fete minunate au reusit sub indrumarea doamnei Monica Manastireanu sa-l faca pe copilul nostru mai prietenos, mai prezent la tot ceea ce se intampla in jurul lui si sa fie mult...

Citeste mai mult

Andreea Florescu, mama lui M.

adăugat la 13 Feb 2016 de arcar

  Andreea Florescu – 13.02 2016 În jurul vârstei de doi ani am observat că fetița noastră, în comparație cu alți copii de vârsta ei, învățase destul de puține cuvinte (mami, tati, papa, numere, culori), fără a putea exprima în niciun fel idei sau dorințe și avea o preferință destul de vizibilă pentru lucrurile repetitive. Chiar și la capitolul comunicare non verbală era deficitară (de ex, când își dorea un obiect, nu îl arăta cu degetul, ci ne ducea nouă mâna către el). În ciuda faptului că atât familia cât și prietenii încercau să ne liniștească, insistând că există multe exemple de copii care au avut întârziere în achiziția limbajului și apoi, ca prin minune, au vorbit direct în propoziții,...

Citeste mai mult

HORIA – sau cum se adevereste zicala “Dupa ploaie se arata soarele…”

adăugat la 05 Jan 2016 de arcar

Cand esti parinte, copilul devine centrul universului tau... Iti doresti sa faci totul pentru copilul tau. Si, in acelasi timp, iti este greu sa admiti ca ar putea fi ceva in neregula cu el… Asa au decurs lucrurile si in cazul nostru. Am observat primele semne in jurul varstei de 2 ani, cand limbajul baietelului nostru se rezuma la doar cateva sunete si 2-3 cuvinte simple. Nu ne-am impacientat foarte tare, intrucat cei cativa pediatri pe care ii consultaseram pana atunci ne-au linistit spunandu-ne ca oricum “baietii vorbesc mai tarziu”… Sa-i vorbim cat mai mult si va incepe si el curand sa vorbeasca. Asa ca am asteptat… A trecut mai bine de jumatate de an si nu s-a intamplat nimic....

Citeste mai mult

Familia Ghetau, parintii lui O.

adăugat la 15 Oct 2015 de arcar

La varsta de trei luni, pot spune că am simțit sau am avut un flash in ceea ce il privește pe copilul meu. Imi amintesc ca mă privea, dar parca privea prin mine, parca avea privirea goală și am simțit un soi de tristețe în suflet neîntelegand atunci, ceea ce avea sa ne „aștepte” în viitorul apropiat. Lunile treceau, noi tot asteptam sa vorbească, să interacționeze cu noi. Pot numara pe degetele de la o mână, de câte ori a zis:”ma-ma” undeva  în jurul varstei de 7-8 luni și a urmat pe la varsta de 1 an jumate :”ga-ga”  în rest el se exprima prin țipăt. Stereotipiile lui nu m-au pus pe ganduri, mă gandeam ca așa îi place lui...

Citeste mai mult

Daniel si Cristina Vilcelaru, parintii lui C. - finalul terapiei

adăugat la 03 Sep 2015 de arcar

Suntem familia Vilcelaru, Daniel, Cristina si fiul nostru de 8 ani C. si in aceste ultime zile ale lunii august incepem sa ne pregatim de clasa I si ne gandim la aceasta vara deosebita care se apropie de sfarsit. Ne-am simtit si ne simtim in continuare minunat pentru ca am avut ocazia sa ne petrecem timpul impreuna, doar noi trei. Am fost la mare pentru ca lui C. ii place foarte tare sa inoate, sa faca scufundari sau pur si simplu sa se balaceasca, apoi am fost la munte unde ne-am plimbat si am vizitat Dino Park-ul de la Rasnov, o alta placere a lui C. fiind dinozaurii, apoi am fost la bunici si la nasi in vizita. Restul zilelor...

Citeste mai mult

Parintii lui Luca

adăugat la 03 Sep 2015 de arcar

Evolutia lui Luca  a fost normala pana la varsta de 1 an ,era un copil vesel, spunea cateva cuvinte, facea pa cu mana, accepta contactul fizic. Dupa 1 an a inceput sa aiba probleme foarte mari cu somnul noaptea, era foarte capricios la mancare si vomita de fiecare data cand simtea bucati mai mari de mancare, manca numai pasat, limbajul a disparut complet, nu mai facea pa, nu vroia sa coopereze in jocuri si nici cand incercam sa ne jucam cu el sau sa-l invatam ceva, nu executa comenzi simple. La 1 an si 7 luni a aparut si prima suspiciune ca ar avea autism din partea pediatrei lui careia i s-a parut ca nu raspunde cand e strigat dar...

Citeste mai mult

Cristina Dima, mama lui A.

adăugat la 01 Jun 2015 de arcar

A. – o poveste frumoasa cu un final fericit In jurul varstei de doi ani si jumatate am observat ca este ceva in neregula cu baietelul nostru, atat din punct de vedere al achizitiilor pe limbaj, cat si pe dezvoltarea motricitatii. Am facut tot felul de investigatii, toate au iesit bine, iar recomandarea medicilor a fost: integrare in gradinita si cursuri de logopedie, fara alte interventii. L-am tinut in gradinita timp de un an, de la trei la patru ani, cu doua ore de logopedie pe saptamana, dar rezultatele nu s-au aratat deloc. Ba din contra, incepuse sa manifeste sentimente de frustrare, ce se manifestau prin reactii violente la tot ce il inconjura. Din punct de vedere verbal, logopedia nu...

Citeste mai mult

Cristina Delcaru, mama lui A.

adăugat la 26 Aug 2014 de arcar

Numele meu este Cristina Delcaru și urmǎtoarea poveste este despre un ȋngeraș A., ȋn vȃrstǎ de 4 ani și 4 luni. Permiteți-mi sǎ vǎ relatez pe scurt necazurile legate de sǎnǎtatea lui, care au debutat ȋn momentul nașterii. Sarcina nu mi-a creat probleme de niciun fel, pe tot parcursul perioadei respective supunȃndu-mǎ la toate examenele clinice și paraclinice necesare. Din relatǎrile doctorilor rezultǎ cǎ travaliul a decurs normal, dar ȋn final, copilul, ȋn greutate de 3500g și 52 cm lungime, a prezentat un APGAR de 1/1 min, 1/5 min, 3/ 10min, 4/ 15 min și 6/ 20min. Starea copilului la naștere a fost extrem de gravǎ; acest lucru a impus un tratament special, timp de 2 sǎptǎmȃni, ȋn secția de...

Citeste mai mult

Raluca si Sorin, Parintii lui Alexis - inceputul terapiei

adăugat la 15 May 2014 de arcar

La varsta de un an si jumatate am inceput sa ne punem primele semne de intrebare in ceea ce priveste comportamentul copilului nostru. Desi era un copil vesel, radea doar la anumiti stimuli din jurul lui (pisica, pestii din acvariu, umbrele pomilor din fata geamului). Totusi, nu relationa cu cei din jur sau relationarea era selectiva, rara si din motive numai de el stiute. Nu se uita la noi cand il strigam (evita orice contact vizual, reusind sa-i atragem atentia uneori doar cu sunetul unei jucarii indragite de el), nu ne imita in niciun joc pe care incercam sa il facem cu el si singurul cuvant pe care reusea sa il pronunte era “e-bebe”. De cele mai multe ori parea...

Citeste mai mult

Familia Ors, parintii lui A. - inceputul terapiei

adăugat la 28 Apr 2014 de arcar

Dupa 1 an si jumatate de terapie Suntem parintii lui A., locuim in Constanta, iar la varsta de 2 ani si 10 luni, baietelul nostru a fost diagnosticat cu ADHD. De la 2 ani si 5 luni ne-am dat seama ca este ceva in neregula cu baietelul nostru pentru ca acesta: nu raspundea cand era strigat, nu sustinea contactul vizual, nu arata cu degetul, era foarte speriat de orice sunet, orice zgomot (aspirator, masina de spalat, ventilatorul de la baie, robotul de bucatarie). La varsta de aproape 3 ani copilul nostru nu manca singur, si inca mai avea nevoie de Pampers pe timpul noptii. In aceasta perioada am fost nevoita sa plec la Bucuresti pentru ca imi gasisem serviciu in...

Citeste mai mult

Claudia si Lucian Schiopu, parintii lui S.

adăugat la 12 Dec 2013 de arcar

Cum a inceput totul? Cand v-ati dat seama ca ceva nu este in regula cu copilul vostru? In jurul varstei de 3 ani am observat primele semne. A urmat un an de cautari, in care am incercat sa punem un diagnostic cat mai corect si sa aflam mai multe opinii. La 4 ani am inceput o forma de stimulare usoara, terapia prin joc, insa curand ne-am dat seama ca aveam nevoie de un alt gen de terapie, intensiva, structurata, care sa abordeze toate ariile de dezvoltare si care sa ne ajute sa recuperam decalajele intr-un timp cat mai scurt - terapia ABA.   Ati mai lucrat cu altcineva? Cum ati aflat despre ARCAR? O colega de serviciu, aflata in aceeasi...

Citeste mai mult

Roxana si Dan, parintii lui T.

adăugat la 25 Jan 2013 de arcar

T e un baietel ca oricare altul. E vesel, sociabil, curios si mai ales tare, tare vorbaret. Insa nu a fost dintotdeauna asa. S-a dezvoltat normal pana la varsta de 2 ani si trei luni. Insa nu si in sfera limbajului. Spunea mama, tata, apa si alte cateva cuvinte, dar nu mai mult de 10, lucru care mie, ca mama mi s-a parut ingrijorator. Stiam ca la varsta lui ar fi trebuit sa utilizeze mult mai multe cuvinte, sa comunice in propozitii simple. Iar ceea ce ma ingrijora si mai tare era faptul ca nu voia sa repete nimic din ceea ce eu ii repetam, la solicitarea lui, ori de cate ori el isi manifesta curiozitatea aratand cu degetelul.  Tineam...

Citeste mai mult

S.E

adăugat la 20 Jan 2013 de arcar

Fiul nostru a fost diagnosticat cu TSA la 3 ani şi 8 luni. Până la momentul diagnosticului el părea un copil absolut normal care "nu te pune pe gânduri". Fiind primul (şi unicul) copil al familiei, iar noi părinţi tineri, nici nu ne gândeam că semnele pe care le prezenta fiul nostru nu făceau parte din "normal". Sau poate că refuzam să le vedem, pentru că doar gândul că este ceva în neregulă cu copilul tău îţi dă o stare de rău şi disconfort, aşa că alesesem varianta negării. Totuşi timpul trecea , iar fiul nostru nu dădea semne că ar dori să comunice cu noi. Ca părinţi înţelegeam nevoile lui, pentru că orice părinte îşi înţelege copilul şi ştie...

Citeste mai mult

Ligia Carpen, mama lui R. - finalul terapiei

adăugat la 20 Jan 2013 de arcar

Pana la varsta de 1 an si jumatate evolutia fiului meu a fost excelenta. La fiecare consult lunar primeam felicitari de la doamna doctor pediatru pentru cat de frumos evolua R. din toate punctele de vedere. Eram extrem de fericita ca baietelul meu incepuse sa spuna mai multe cuvinte, sa danseze si sa aplaude atunci cand auzea melodiile lui preferate. Era un copil bine dezvoltat, frumos, vesel si fericit si nimic nu prevestea ce avea sa urmeze. Chiar inainte ca R. sa implineasca 1 an si 8 luni am plecat intr-o excursie de o saptamana in strainatate. Cand ne-am intors, mi s-a parut ca are un comportament un pic ciudat si am pus asta pe seama separarii de noi, parintii....

Citeste mai mult

Marius si Iuliana, parintii Mihaelei

adăugat la 15 Jan 2013 de arcar

Mihaela  dupa 6 luni de terapie La un si 11 luni, fetita noastra a fost diagnosticata cu tulburare de spectru autist. Am fost distrusi! Nu stiam despre autism decat ca e o boala incurabila. Insa am avut norocul sa o cunoastem pe Monica Manastireanu, printr-o prietena  si in prezent avem inimile pline de sperante ca puiul nostru se va recupera. De la un an si jumatate am fost convinsi ca ceva nu e in regula cu Mihaela. Nu raspundea la nume, manca doar mancare pasata, refuza anumite alimente complet,  avea obiceiul sa se invarta, alinia obiecte, nu intelegea nimic din ceea ce vorbeam cu ea, contactul vizual era aproape inexistent, limbajul era ca al unui copil de un an. Adica...

Citeste mai mult

Andreea si Niculae, parintii lui Matei

adăugat la 05 Nov 2012 de arcar

Dupa ce Matei a implinit varsta de 1 an, am inceput sa ne punem primele intrebari legate de normalitatea dezvoltarii lui psihice. In primul rand, pentru ca in loc sa observam o evolutie in dezvoltarea limbajului si a comportamentului relational, am remarcat un regres. Cuvinte ca lapte, apa, salut, pe care incepuse sa le spuna deja cu sens, au disparut treptat si avea activitati stereotipe: ordonarea obiectelor, inchiderea si deschiderea usilor, a sertarelor, invartitul rotilor sau privitul la televizor ii ocupau tot timpul. Orice incercare de a stabili un dialog, de a-l invata cuvinte, de a reactiona in vreun fel la pronuntarea numelui, nu ducea la niciun rezultat. In prezenta altor copii se comporta ca si cum acestia nu ar...

Citeste mai mult

Daniel si Cristina Vilcelaru, parintii lui C. - inceputul terapiei

adăugat la 20 Sep 2012 de arcar

August 2012– suntem dupa  un an si doua luni de cand fiul nostru, C., a fost diagnosticat cu Tulburari din Spectrul Autist si dupa un an de cand am inceput terapia pentru recuperarea lui. A fost o perioada…intensa. Am cunoscut socul parintilor care primesc confirmarea faptului ca copilul lor are o problema extrem de grava, posibil permanenta, am trait disperarea parintilor care isi dau seama ca nu isi pot ajuta ei singuri copilul, am avut sansa de a intalni o echipa de terapeuti cu experienta deosebita in tratarea si recuperarea copiilor cu autism, am avut curajul de a ne lasa viata, destinul si viitorul copilului nostru in mainile lor si de atunci am redescoperit speranta. C. a fost diagnosticat cu...

Citeste mai mult

Elena, mama lui Constantin - finalul terapiei

adăugat la 29 Aug 2012 de arcar

Totul a inceput in jurul varstei de 1 an si 7 luni, cand Constantin a inceput sa refuze alimentele si sa se comporte anormal pentru un copil atunci cand i se refuza ceva: tipa, se tavalea pe jos, se dadea cu capul de leagan si a inceput sa piarda din limbaj aproape tot ce stia. Am fost la pediatru la 2 ani, i-am spus ca nu vorbeste, medicul m-a linistit si mi-a zis sa nu-mi fac probleme ca o sa vorbeasca, ca este un copil absolut normal. Dar cu toate astea Constantin nu facea nici un progres, din contra era mai rau. La 2 ani si 3 luni am cerut de la medic trimitere la psihiatru. Psihiatrul l-a observat pe...

Citeste mai mult

Daniel si Alina Brujban, parintii lui V.

adăugat la 10 Apr 2012 de arcar

Suntem Alina si Daniel, parintii  lui V., un baietel deosebit in varsta de 4 ani si jumatate. Pana la varsta de 9 luni, nu am observat nimic deosebit in evolutia copilului nostru, totul parea ca decurge normal, dar atunci, avand si experienta de parinti a inca doi copii am inceput sa ne intrebam de ce V. nu sta in fundulet si este oarecum moale. Am mers la un specialist ortoped care ne-a spus ca V. are hipotonie si hiperlaxitate ligamentara si sa incepem urgent un program de kinetoterapie cu el pentru recuperare, ceea ce am si facut si dupa eforturi sustinute, V. a inceput sa mearga la 2 ani si 2 luni. In acest timp, incepeam sa observam tot mai...

Citeste mai mult

Adriana si Claudiu Stoenescu, parintii lui M. - finalul terapiei

adăugat la 20 Mar 2012 de arcar

Până când M. a împlinit vârsta de trei ani totul a decurs normal în familia noastra. Era un copil vesel cu doi părinţi care îl iubeau. Îi făcea plăcere să se uite la televizor, putea să stea şi cateva ore în faţa lui ( în special la reclame şi la muzica), râdea atunci când părinţii îl alintau, îl fascinau roţile maşinuţelor, le învârtea minute în şir şi se uita fix la ele, ţinea minte cu precizie toate traseele pe care mergea cu mami şi cu tati şi le reconstituia fără probleme. Dar toate le făcea ........singur. Nu putea să comunice cu cei din jurul său, nu ştia să spună că îi este foame, sete, somn, că are nevoie la toaletă,...

Citeste mai mult

Celina Lisman, mama lui T. - finalul terapiei

adăugat la 27 Feb 2012 de arcar

Ma numesc Celina şi am un băietel, T., în vârstă de 7 ani. Astăzi a fost prima zi de şcoală a băieţelului meu. Cu ochii în lacrimi l-am condus la şcoală si l-am urmărit cum se amestecă printre colegii săi, toţi la fel de emotionaţi. Nu-mi vine să cred că am ajuns până aici! A fost un drum greu, cu multe obstacole, cu căderi, dar şi cu multe reuşite şi satisfacţii, de la primul cuvant pe care l-a rostit după multe ore de terapie, până la şcoală, unde merge singur şi unde are toate aptitudinile necesare pentru a se descurca singur. Cu ani în urmă eram o familie fericită, normală, cu un baieţel de 2 anişori, cam ciudăţel, care încă...

Citeste mai mult

Cristina, mama lui Rares - finalul terapiei

adăugat la 16 Jan 2012 de arcar

Cum a inceput totul? Pe la doi ani si jumatate mi-am dat seama ca e ceva in neregula cu copilul meu,  nu facea ce  faceau alti copii de varsta lui: se inchidea intr-o lume a lui, nu te baga in seama, putea sa stea si cate sase ore la televizor  fara sa faca nimic altceva, nu se juca cu jucariile, ci cu sticle, cutii goale iar jucariile le lua si le rotea prin fata ochilor, se plimba cu ele si apoi le lasa. In plus era foarte agitat si se dadea cu capul de perete. Pana la doi ani si jumatate spunea mama, tata, apa, papa dupa care nu a mai spus nimic, iar la un moment dat toate cuvintele...

Citeste mai mult

Adriana Chiran - finalul terapiei

adăugat la 16 Jan 2012 de arcar

Sunt si eu parinte de copil "to special ", pentru ca este intr-adevar foarte special . Cand a inceput sa ma intrebe de ce este altfel dacat ceilalti copii m-am blocat pentru moment si nu stiam ce sa-i raspund, initial am vrut sa-i spun ca nu este asa dupa aceea mi-am zis ca nu este cea mai buna abordare. Am avut o discutie pe aceasta tema si i-am spus ca oamenii sunt diferiti, fiecare om are un alt fel de a fi si felul lui de a fi este ceea ce simte si traieste el. Am inceput cu sfarsitul ca sa zic asa ca pana sa ajungem la aceasta discutie am avut un drum lung si greu dar succesul este pe masura...

Citeste mai mult

Familia D., parintii lui Mihai - finalul terapiei

adăugat la 20 Sep 2011 de arcar

Echipa ARCAR il felicita pe Mihai (sase ani si sase luni) care in toamna acestui an va incepe scoala fiind inscris direct in clasa a doua. Mihai a demonstrat ca dispune de toate cunostintele si abilitatile necesare unui elev absolvent al clasei intai, ca urmare comisia de evaluare a decis inscrierea lui direct in clasa a doua. Suntem mandri de tine! octombrie 2012   Cum a inceput totul? La un an si cinci luni, am simtit ca ceva nu e in regula cu copilul nostru si ne-am dus la IOMC (Institutul de Ocrotire a Mamei si Copilului), unde ne-au recomandat multa joaca si sa-i acordam  multa atentie lui Mihai  spunand ca nu e nimic in neregula  si ca e prea mic pentru logopedie. La varsta...

Citeste mai mult