Au trecut 8 ani de cand am terminat terapia ABA. In prezent, locuim in Danemarca, M. fiind nevoit ca pe langa materiile scolare sa invete atat limba engleza cat si cea daneza pe care le vorbeste fluent, ceea ce pentru noi parintii pare ceva aproape imposibil fiind o limba putin mai grea decat chineza. Acum, se pregateste pentru liceu iar domeniul de care este atras este IT, fiind pasionat de calculatoare si jocurile playstation (spre disperarea noastra ).

M. este un copil independent care se bucura de adolescenta, avand aceleasi preocupari si idealuri ca orice alt adolescent de varsta lui. In timpul liber, M. este implicat in activitati diverse, face fotbal, inot, merge in tabere si in excursii.Toate aceste activitati l-au ajutat sa-si faca multi prieteni si a invatat sa aiba incredere in el.

Daca increderea in oameni si bunatatea pot fi numite probleme, atunci, putem spune ca la acest capitol mai avem de lucru. Uneori are tendinta sa aiba incredere prea usor in oamenii cu care interactioneaza si din pacate sa fie dezamagit, frustrat si sa nu inteleaga de ce copiii sunt uneori rautaciosi. Dar, din fiecare experienta M. isi trage singur concluziile si incearca sa se inconjoare de oameni cu care rezoneaza.

M. se intelege foarte bine cu sora lui mai mica in varsta de 9 ani, excluzand momentele cand casa se transforma intr-un serial Tom si Jerry si in care noi devenim antrenori (“M. te rog lasa de la tine, ea este mai mica!”/ A. nu va mai certati ,intelegeti-va ca fratii!” ), dar care pe noi ne bucura in egala masura cu momentele in care stau amandoi si se uita impreuna la un film, joaca carti, ies impreuna cu catelul afara si isi impartasesc intamplari si experiente.

Merg impreuna la scoala, M. fiind un adevarat suport pentru noi parintii din momentul in care sora lui a inceput scoala, el ajutand-o in toate activitatile zilnice.

Chiar daca uneori ne spune ca suntem sacaitori (clasicii parinti de adolescenti ) si sunt momente cand il sunam si se face ca nu “aude” telefonul, intr-una dintre discutiille noastre despre oameni si prieteni in incercarea de a-i explica faptul ca nu exista oameni si prieteni perfecti, M. ne-a spus ,,Ba da, voi sunteti pentru mine prietenii perfecti! Ma intelegeti, imi oferiti sfaturile cele mai bune si ma sustineti chiar si atunci cand se intampla sa  gresesc!”.

Pentru noi, perioada in care M. a facut terapia ABA, a fost o perioada foarte grea, cu multe ore de munca, cu efort si multa implicare din partea terapeutilor, cu eforturi financiare uneori aproape imposibile, dar toate acestea au meritat din plin, pentru rezultatele obtinute. Astazi, terapeutii, acei oameni minunati care au pornit cu noi de la zero in urma cu 12 ani s-au transformat in prieteni pe care ii vizitam si cu care ne face placere sa ne revedem de cate ori avem ocazia. Cand ne-am întâlnit cu Monica ultima dată ( august 2018), M. a imbratisat-o si i-a spus: “ITI MULTUMESC CA M-AI FACUT BINE!”

Noi am facut tot ceea ce a tinut de noi ca parinti, dar fara suportul echipei care a fost ca o a doua familie (petrecand cu acestia peste 8-9 ore zilnic) M. nu ar fi putut sa se descurce intr-o lume diferita fata de aceea in care era.

Multumim Monicai Manastireanu si echipei de terapeuti: Ermina Popescu Bogdan Serban, Camelia Dumitru, Ana Turtureanu, Irina Chiriac  (Badeanca), Diana Rotaru, Simona Sava

3 februarie 2019

Adriana si Claudiu Stoenescu, parintii lui M.