Arabela si Viorel Popescu, parintii lui M. - a doua parte a terapiei

Sunt aproape 3 ani de cand M. a inceput terapia ABA. O perioada plina de emotie, teama, recunostinta, suport si intelegere din partea echipei ARCAR.

Daca la inceputul terapiei nu stiam daca am facut alegerea potrivita pentru copilul nostru, acum putem spune cu mana pe inima ca hotararea de a lucra cu Monica Manastireanu  a fost cel mai bun lucru pe care il puteam face pentru baietelul nostru.

Evolutia lui M. este formidabila. Din baietelul care nu intelegea prea bine ce se petrece in jurul lui si care alegea sa se izoleze sau cel mult sa imite ce vede in jurul sau, M. este astazi alt copil. A dobandit un limbaj adecvat , frazele sunt mult mai complexe, foloseste intodeauna firesc si corect pronumele personal, foloseste pluralul si timpurile vorbirii, raspunde la intrebarile care ii sunt adresate indiferent de modul in care sunt formulate, face deductii logice, este prezent si foarte bine ancorat in spatiu si timp, are  un bagaj de cunostinte cu mult peste cel al copiilor de varsta lui, are capacitatea de a intelege si a respecta regulile, isi doreste apartenenta la un grup, se poate adapta usor in medii noi, grupuri noi.

Acum, dupa aproape 3 ani de terapie ABA, M. reuseste sa isi focuseze atentia intr-o activitate, nu se lasa distras, vorbeste despre experientele de zi cu zi, ii place  sa se plimbe cu bicicleta si a dobandit foarte multe abilitati de autonomie: se  imbraca, se dezbraca singur,  se spala pe dinti, pe fata si pe intreg corpul,  isi incheie si isi descheie nasturii, capsele, fermoarele, cataramele ( inclusiv ceasul si-l pune si si-l scoate singur) si orice alte chitibusuri intalnite, pregateste singur masa si stie chiar sa-si gateasca cateva feluri clasice, simple de mancare ca paste cu sos pesto, clatite, omleta, salate de fructe sau legume. Ajuta la stransul si impaturitul hainelor de pe uscator, isi sorteaza hainele lui si le pune in dulap/pe umerase, fiecare la locul ei. Deasemenea, isi alege singur imbracamintea in functie de sezon, vremea de afara sau activitatea pe care urmeaza sa o desfasoare.

Si toate acestea datorita programului bine structurat de 8 ore/zi si a terapeutilor atenti la  orice mic detaliu privind comportamentul copilului nostru.

 Monica Manastireanu  si terapeutele Roxana Serban si Dana Nica (prietenele cele mai bune ale lui M. , de altfel) dau dovada de un profesionalism si o organizare iesite din comun. Singura lor preocupare este buna dezvoltare a baietelului nostru si adaptarea programului de lucru la capacitatea lui de perceptie si intelegere. Foarte rar ne-a fost dat sa vedem o asa dedicare profesionala si o implicare atat de profunda si de autentica.

Vizitele de supervizare ale Monicai Manastireanu sunt bine gandite si calculate, dand timp copilului sa invete lucruri noi, dar totodata sa il tina antrenat in procesul de invatare, adaugand si adaptand mereu progamul in functie de felul in care M. raspunde acestuia.

Baietelul nostru s-a dezvoltat frumos si a inceput sa isi contureze o personalitate a sa, venindu-i astazi destul de usor sa socializeze cu cei din jurul sau, fie ca sunt adulti sau copii de varste apropiate. Se joaca jocuri sociale, stie sa explice regulile jocului si sa le respecte, initiaza si creeaza situatii in care ii implica si pe cei din jurul lui. Este un copil cald, care sare imediat in ajutorul celor din jurul sau, este fascinat si isi doreste sa invete lucruri noi, citeste, scrie, spune poezii si ii place foarte mult sa cante.

In cadrul activitatilor sale cu Roxana Serban (Roxi Foxi, cum o alinta el), M. este invatat sa poarte dialoguri in care asteapta ca interlocutorul sa termine ce are de spus, ca mai apoi sa intervina, sa pastreze o pozitie corecta atunci cand vorbeste sau asculta,  sa isi mentina contactul vizual pe toata durata conversatiei.

Foarte importanta si extrem de bine gandita de Monica Manastireanu este si urmarirea interactiunii lui M. cu un alt copil. In zilele in care M. se vede cu prietenul lui, un baietel de varsta apropiata, care, la randul sau, lucreaza cu terapeuti ai echipei ARCAR, Roxana are grija sa isi noteze orice comportament nepotrivit sau neadecvat si sa il ajute pe M. sa invete si sa inteleaga sa se raporteze si in functie de cel de langa el, sa se bucure de prezenta acestuia si de frumusetea unei prietenii si a tot ce inseamna ea. La fiecare intalnire, Roxana si colega ei, au obiective clar stabilite de Monica Manastireanu, abordeaza si rezolva toate problemele sesizate in intalnirile dintre copii. Sa cante sau sa recite o poezie in acelasi timp cu alti copii, sa isi astepte randul in cadrul jocului, activitatii, sa rezolve sarcini alcatuite din mai multi pasi,  sa isi exprime/ apere punctul de vedere intr – o conversatie in acelasi timp rezolvand o situatie conflictuala mentinandu–si opinia, sunt cateva dintre problemele rezolvate in cadrul acestor intalniri care l–au ajutat pe M. sa se integreze in gradinita si sa faca fata mult mai usor situatiilor problematice aparute acolo.

Opt ore/zi de terapie ABA bine aplicata de oameni cu adevarat pregatiti si cu experienta si rabdare nemarginita au dus la dezvoltare armonioasa a copilului nostru. Daca prima incercare de integrare a lui M. la gradinita nu a fost ceea ce ne asteptam si ne-a dus pe carari necunoscute de noi, carari pe care am pasit cu teama la inceput pentru ca nu stiam ce ne asteapta, iata ca azi drumul nostru e plin de soare si de succes, de bucurii si impliniri nenumarate. E drept ca medicii care l-au evaluat pe M. ne-au sfatuit sa il ducem la gradinita mai devreme, dar am avut incredere in Monica Manastireanu si am dus copilul fix cand a fost pregatit pentru acest pas, iar astazi M. merge cu drag, participa si se implica in activitatile de la gradinita, raspunde si colaboreaza cu colegii si cu educatoarea lui si toate acestea, FARA INSOTITOR.  Nu demult a mers in prima lui excursie cu colegii, excursie de care s-a bucurat nespus, a asteptat-o cu sufletul la gura si a povestit apoi tuturor despre ea.

Am trait, nu demult, si emotiile primei serbari ale lui M., prima serbare in care copilul nostru a bifat inca o reusita, a reusit sa isi spuna rolul fara nicio problema, a cantat toate cantecele impreuna cu colegii lui si s-a bucurat nespus de toata atentia publicului.  Pentru noi, ca familie, acestea sunt momente cu o reala incarcatura emotionala, momente pe care ni le vom aduce aminte totdeauna si pentru care suntem recunoscatori inca o data Monicai Manastireanu si  echipei sale care a  avut grija ca M. sa fie un copil ca toti ceilalti copii de varsta lui.

Relatia pe care M. o are cu echipa de terapeuti si cu Monica Manastireanu este dovada ca acesti oameni fac ceea ce fac cu sufletul, fiecare vizita a Monicai fiind o reala bucurie pentru M., care intr-o seara si-a strans bagajul, hotarat sa plece la ea acasa, sa fie si copilul ei. Un copil nu ar face asta daca nu s-ar simti iubit, nu-i asa? Isi poarta pana si ceasul la mana dreapta, “la fel ca Monica”, asa cum el a spus cand a fost intrebat de cineva de ce nu il are la mana stanga, ca toata lumea.

Nu putine au fost zilele pe care M. si le-a petrecut cu Roxana Serban la ea acasa, facandu-si impreuna planuri si vizitand mare parte din familia acesteia, pe care o cunoaste deja si despre care e interesat si intreaba mereu.

O legatura stransa a ramas si intre el si Dana Nica, de care am fost nevoiti sa ne despartim cu lacrimi in ochi atunci cand M. a inceput gradinita. Dana, multumim pe aceasta cale pentru toata implicarea ta in recuperarea copilului nostru si pentru toate eforturile depuse.

Sunt multe de spus despre M. si ultimii ani din viata noastra si nu cred ca vom putea vreodata sa transmitem, prin scris, incarcatura emotionala si sentimentele de implinire pe care le traim in fiecare zi.

Le multumim din suflet Monicai Manastireanu, Roxanei Serban si Danei Nica,  oameni cu suflete mari, care pun mai presus de nevoile lor, nevoile copiilor in a caror viata se implica cu inima si cu toata fiinta lor.

Arabela si Viorel Popescu

21 ianuarie 2019