Arabela si Viorel Popescu, parintii lui M. – a doua parte a terapiei

2019-10-22T21:28:20+02:00January 21st, 2019|

  Sunt aproape 3 ani de cand M. a inceput terapia ABA. O perioada plina de emotie, teama, recunostinta, suport si intelegere din partea echipei ARCAR. Daca la inceputul terapiei nu stiam daca am facut alegerea potrivita pentru copilul nostru, acum putem spune cu mana pe inima ca hotararea de a lucra cu Monica Manastireanu  a

Catalina si Marius Popescu, parintii lui D. – a doua parte a terapiei

2019-10-22T21:31:15+02:00August 15th, 2018|

Au trecut 2 ani de la inceputul colaborarii noastre frumoase cu aceasta echipa minunata si inca am momente cand sunt uimita cu cata maiestrie, calm si siguranta rezolva toate greutatile aparute in calea noastra. Dupa cum am mentionat in articolul trecut, vorbele supervizorului nostru Monica Manastireanu, cea care face ca totul sa devina realitate, s-au adeverit

Raluca si Sorin, parintii lui Alexis – finalul terapiei

2019-10-22T21:34:13+02:00October 28th, 2016|

Am revazut de curand filmuletele din primele luni de terapie ale lui Alexis. Este putin spus, ce emotie s-a revarsat in inimile noastre la vederea acelor imagini, pentru ca peste emotia revederii au venit toate trairile momentului. Suntem dupa aproape 4 ani de terapie si lucrurile se prezinta cu totul altfel acum. Progresele si acumularile de

Elena Bivol, mama lui A.

2019-08-17T21:17:54+02:00July 21st, 2016|

Copilul nostru la varsta de 2 ani a fost diagnosticat cu intarziere de dezvoltare si elemente de autism. Am fost informati ca cea mai buna si eficienta metoda de tratament in asemenea cazuri este terapia comportamentala (ABA). In Romania inca nu exista o larga aplicare a acestei terapii si acolo unde existau coordonatori buni, erau multi

Familia Ghetau, parintii lui O.

2019-08-03T22:32:16+02:00October 15th, 2015|

La varsta de trei luni, pot spune că am simțit sau am avut un flash in ceea ce il privește pe copilul meu. Imi amintesc ca mă privea, dar parca privea prin mine, parca avea privirea goală și am simțit un soi de tristețe în suflet neîntelegand atunci, ceea ce avea sa ne „aștepte” în viitorul