Cum a inceput totul? Cand v-ati dat seama ca ceva nu este in regula cu copilul vostru?

In jurul varstei de 3 ani am observat primele semne. A urmat un an de cautari, in care am incercat sa punem un diagnostic cat mai corect si sa aflam mai multe opinii. La 4 ani am inceput o forma de stimulare usoara, terapia prin joc, insa curand ne-am dat seama ca aveam nevoie de un alt gen de terapie, intensiva, structurata, care sa abordeze toate ariile de dezvoltare si care sa ne ajute sa recuperam decalajele intr-un timp cat mai scurt – terapia ABA.

 

Ati mai lucrat cu altcineva? Cum ati aflat despre ARCAR?

O colega de serviciu, aflata in aceeasi situatie, ne-a vorbit despre ARCAR si rezultatele minunate pe care le are aceasta echipa.

 

Ce v-a determinat sa lucrati cu ARCAR?

Discutia cu Monica Manastireanu, coordonatorul fundatiei, a fost hotaratoare. Ea ne-a explicat in ce consta terapia ABA si cum va contribui la dezvoltarea copilului nostru. Am inteles ca este vorba despre o forma de educatie, adaptata nevoilor lui S. si am decis sa continuam impreuna.

 

Cum era copilul vostru inainte de a incepe terapia ABA?

  • Avea un limbaj sarac, repeta propozitiile auzite fara o intrebuintare creativa a vocabularului; invata cuvinte noi,insa nu in ritmul in care invatau copiii de varsta lui
  • Contact vizual scazut, nu avea interes pentru interactiunea cu copiii;
  • Nu putea purta o conversatie; nu punea intrebari;
  • Lipsea jocul simbolic, prefera sa se uite la un obiect mai mult timp, fara sa-i dea o intrebuintare clara;
  • In general, lipsa interesului pentru lumea inconjuratoare, lipsa dorintei de a explora

 

Care au fost primele schimbari pe care le-ati observat dupa inceperea terapiei ABA?

La 6 luni de la inceperea terapiei, au inceput sa apara primele schimbari: vorbea mai bine, era mai interesat si dornic sa afle lucruri noi, incepea sa intrebe “de ce?”

 

Medicul psihiatru v-a recomandat medicatie? Ati avut temeri in legatura cu administrarea medicatiei – care au fost spulberate sau confirmate ulterior? Ati recomanda/incuraja si alti parinti sa urmeze concomitent cu terapia ABA si medicatia prescrisa de doctor?

Da, am primit diverse scheme de tratament, de la suplimente naturale, la homeopatie si medicamente.

Pentru noi, prima forma de tratament a fost si va ramane educatia specializata, stimularea continua a copilului. Am apelat la medicatie doar pentru a ameliora anumite simptome – ca deficitul de atentie, lipsa concentrarii, care afectau procesul de invatare.

 

Care a fost relatia copilului dumneavoastra cu terapeutii?

Prin joc si multa afectiune, terapeutii au stiut sa-l atraga de partea lor, sa-l faca sa accepte si lucrurile mai neplacute pentru un copil de 4-5 ani, cum ar fi programul strict si foarte incarcat.

 

Care a fost relatia voastra cu terapeutii?

O relatie foarte buna. Am gasit o echipa deja formata, cu multa experienta, niste oameni talentati, care isi fac meseria cu seriozitate si mult drag.

 

In ce a constat interventia supervizorului si care a fost relatia voastra cu supervizorul?

Supervizorul Monica Manastireanu a contribuit intr-o mare masura la eficacitatea terapiei, prin suportul si indrumarea pe care le-a oferit terapeutilor si noua parintilor, prin schimbarile de strategie pe care le-a adus atunci cand au aparut sincope si foarte multa creativitate.

 

In ce fel ati fost voi parintii implicati in terapie?

Avand o buna comunicare cu echipa, atat cu supervizorul, cat si cu terapeutii, eram la curent cu stadiul terapiei, stiam care sunt programele si strategiile de lucru; In general, am ramas parinti, terapeuti avea deja, respectand insa principiile de baza in interactiunea cu S. : insistam sa obtinem un raspuns, il implicam in tot ceea ce facem.

 

Cum este copilul vostru acum?

S. merge la scoala intr-o clasa normala si face fata cerintelor; a inceput sa invete in mod natural, fara interventie si ajutor din partea terapeutului;

 

Ce sfat ati da altor parinti?

  • Sa se documenteze pentru a intelege comportamentul si nevoile copilului; sa-l stimuleze cat mai mult, prin activitati variate;
  • Sa-i identifice punctele tari si sa le foloseasca la maxim (sa scoata in evidente aceste puncte tari, pentru a-i crea un statut in cadrul grupului de copii si cunostinte si a-i face pe ceilalti sa inteleaga potentialul lui); in acest fel copilul capata incredere in el si dorinta de a comunica cu cei din jur;
  • Sa nu trimita copilul la gradinita sau scoala pana cand acesta nu este pregatit din punct de vedere cognitiv si emotional; in caz contrar anii de gradinita sunt neproductivi

 

Le multumim Monicai Manastireanu, Georgianei Radu si Flaviei Teculeasa

 

12.12.2013