A. – o poveste frumoasa cu un final fericit

In jurul varstei de doi ani si jumatate am observat ca este ceva in neregula cu baietelul nostru, atat din punct de vedere al achizitiilor pe limbaj, cat si pe dezvoltarea motricitatii. Am facut tot felul de investigatii, toate au iesit bine, iar recomandarea medicilor a fost: integrare in gradinita si cursuri de logopedie, fara alte interventii.

L-am tinut in gradinita timp de un an, de la trei la patru ani, cu doua ore de logopedie pe saptamana, dar rezultatele nu s-au aratat deloc. Ba din contra, incepuse sa manifeste sentimente de frustrare, ce se manifestau prin reactii violente la tot ce il inconjura. Din punct de vedere verbal, logopedia nu l-a ajutat nici ea, la patru ani  A. avand in vocabular maxim cinci cuvinte. Din cauza frustrarii acumulate, am esuat si in a-l invata tot ce tine de auto-control: mers la toaleta, imbracat/dezbracat singur, hranit singur, etc.

La varsta de patru ani, la recomandarea unor prieteni, am inceput lucrul cu echipa ARCAR, condusa de dra Monica Manastireanu. Nu aveam asteptari prea mari, dar am considerat ca daca tot nu a functionat nimic din ceea ce ni s-a spus sa facem, macar sa luam in calcul si alte variante.

Cu toate reticentele noastre, in trei-patru luni de la inceperea terapiei, terapie in care  A. a avut un program intensiv de opt ore pe zi, in care toata familia a fost invatata sa aplice aceleasi reguli, au inceput sa apara si rezultatele: trainingul de toaleta a fost inceput si finalizat in maxim doua saptamani (la sfarsitul acestora deja nu mai purta pampers nici noaptea), identifica prin cuvinte obiectele din jur (inainte de terapie identifica obiectele si culorile, dar nu reusea sa le denumeasca), crizele de tantrum erau din ce in ce mai rare, a inceput sa se dezbrace si sa se imbrace singur, sa se hraneasca singur, inclusiv cu lingura si furculita.

Lucrul cu echipa a decurs in cel mai frumos mod posibil, dra Monica Manastireanu dand dovada atat de bune calitati manageriale in ceea ce priveste coordonarea echipei de terapie, cat si de o foarte buna cunoastere a tehnicilor de terapie comportamentala, manipuland cu dibacie aceste tehnici, astfel incat  A. a beneficiat de un program personalizat pe nevoile lui privind buna sa dezvoltare, pe toata perioada terapiei.

A. are acum sase ani. Desi perioada de recuperare nu este considerata incheiata, acum merge la gradinita, unde ii place, invata poezii, canta toata ziua si vorbeste pana si in somn.  Colaborarea cu echipa ARCAR s-a incheiat in iunie 2014 dar A. intreaba si acum de Andreea, de Elena si de Monica.

Cristina Dima, mama lui  A.

1 iunie 2015