Sunt aproape 3 ani de când M. a început terapia ABA (puteţi citi prima parte a articolului  aici: Arabela si Viorel Popescu, parintii lui M. – inceputul terapiei). O perioadă plină de emoţie, teamă, recunoştinţă, suport şi înţelegere din partea echipei ARCAR. Rezultatele terapiei ABA sunt formidabile!

Dacă la începutul terapiei nu ştiam dacă am făcut alegerea potrivită pentru copilul nostru, acum putem spune cu mâna pe inimă că hotărârea de a lucra cu Monica Mănăstireanu  a fost cel mai bun lucru pe care îl puteam face pentru băieţelul nostru.

Din băieţelul care nu înţelegea prea bine ce se petrece în jurul lui şi care alegea să se izoleze sau cel mult să imite ce vede în jurul său, M. este astăzi alt copil. Suntem încântaţi de rezultatele terapiei ABA , M. a dobândit un limbaj adecvat , frazele sunt mult mai complexe, foloseşte întodeauna firesc şi corect pronumele personal, foloseşte pluralul şi timpurile vorbirii, răspunde la întrebările care îi sunt adresate indiferent de modul în care sunt formulate, face deducţii logice, este prezent şi foarte bine ancorat în spaţiu şi timp, are  un bagaj de cunoştinţe cu mult peste cel al copiilor de vârsta lui, are capacitatea de a înţelege şi a respecta regulile, îşi doreşte apartenenţa la un grup, se poate adapta uşor în medii noi, grupuri noi.

Acum, după aproape 3 ani de terapie ABA, M. reuşeşte să îşi focuseze atenţia într-o activitate, nu se lasă distras, vorbeşte despre experienţele de zi cu zi, îi place  să se plimbe cu bicicleta şi a dobândit foarte multe abilităţi de autonomie: se  îmbracă, se dezbracă singur,  se spală pe dinţi, pe faţă şi pe întreg corpul,  îşi încheie şi îşi descheie nasturii, capsele, fermoarele, cataramele ( inclusiv ceasul şi-l pune şi şi-l scoate singur) şi orice alte chiţibuşuri întâlnite, pregăteşte singur masa şi ştie chiar să-şi gătească câteva feluri clasice, simple de mâncare ca paste cu sos pesto, clătite, omletă, salate de fructe sau legume. Ajută la strânsul şi împăturitul hainelor de pe uscător, îşi sortează hainele lui şi le pune în dulap/pe umeraşe, fiecare la locul ei. De asemenea, îşi alege singur îmbrăcămintea în funcţie de sezon, vremea de afară sau activitatea pe care urmează să o desfăşoare.

Şi toate acestea datorită programului bine structurat de 8 ore pe zi de terapie ABA şi a terapeuţilor atenţi la orice mic detaliu privind comportamentul copilului nostru.

Monica Mănăstireanu  şi terapeutele  lui M.  (prietenele cele mai bune ale lui M. , de altfel) dau dovadă de un profesionalism şi o organizare ieşite din comun. Singura lor preocupare este buna dezvoltare a baieţelului nostru şi adaptarea programului de lucru la capacitatea lui de percepţie şi înţelegere. Foarte rar ne-a fost dat să vedem o aşa dedicare profesională şi o implicare atât de profundă şi de autentică.

Vizitele de supervizare ale Monicăi Mănăstireanu sunt bine gândite şi calculate, dând timp copilului să înveţe lucruri noi, dar totodată să îl ţină antrenat în procesul de învăţare, adăugând şi adaptând mereu progamul în funcţie de felul în care M. răspunde acestuia.

Băieţelul nostru s-a dezvoltat frumos şi a început să îşi contureze o personalitate a sa, venindu-i astăzi destul de uşor să socializeze cu cei din jurul său, fie că sunt adulţi sau copii de vârste apropiate. Se joacă jocuri sociale, ştie să explice regulile jocului şi să le respecte, iniţiază şi creează situaţii în care îi implică şi pe cei din jurul lui. Este un copil cald, care sare imediat în ajutorul celor din jurul său, este fascinat şi îşi doreşte să înveţe lucruri noi, citeşte, scrie, spune poezii şi îi place foarte mult să cânte.

În cadrul activităţilor sale cu terapeutele, M. este învăţat să poarte dialoguri în care aşteaptă ca interlocutorul să termine ce are de spus, ca mai apoi să intervină, să păstreze o poziţie corectă atunci când vorbeşte sau ascultă,  să îşi menţină contactul vizual pe toată durata conversaţiei.

Foarte importantă şi extrem de bine gândită de Monica Mănăstireanu este şi urmărirea interacţiunii lui M. cu un alt copil. În zilele în care M. se vede cu prietenul lui, un băieţel de vârstă apropiată, care, la rândul său, lucrează cu terapeuţi ai echipei ARCAR, terapeuta are grijă să îşi noteze orice comportament nepotrivit sau neadecvat şi să îl ajute pe M. să înveţe şi să înţeleagă să se raporteze şi în funcţie de cel de lângă el, să se bucure de prezenţa acestuia şi de frumuseţea unei prietenii şi a tot ce înseamnă ea. La fiecare întâlnire, terapeutele au obiective clar stabilite de Monica Mănăstireanu, abordează şi rezolvă toate problemele sesizate în întâlnirile dintre copii. Să cânte sau să recite o poezie în acelaşi timp cu alţi copii, să îşi aştepte rândul în cadrul jocului, activităţii, să rezolve sarcini alcătuite din mai mulţi paşi,  să îşi exprime/ apere punctul de vedere într – o conversaţie în acelaşi timp rezolvând o situaţie conflictuală menţinându–şi opinia, sunt câteva dintre problemele rezolvate în cadrul acestor întâlniri care l-au ajutat pe M. să se integreze în grădiniţă şi să facă faţă mult mai uşor situaţiilor problematice apărute acolo.

Opt ore pe zi de terapie ABA bine aplicată de oameni cu adevărat pregătiţi şi cu experienţă şi răbdare nemărginită au dus la dezvoltarea armonioasă a copilului nostru. Dacă prima încercare de integrare a lui M. la grădiniţă nu a fost ceea ce ne aşteptam şi ne-a dus pe cărări necunoscute de noi, cărări pe care am păşit cu teamă la început pentru că nu ştiam ce ne aşteaptă, iată că azi drumul nostru e plin de soare şi de succes, de bucurii şi împliniri nenumărate. E drept că medicii care l-au evaluat pe M. ne-au sfătuit să îl ducem la grădiniţă mai devreme, dar am avut încredere în Monica Mănăstireanu şi am dus copilul fix când a fost pregătit pentru acest pas, iar astăzi M. merge cu drag, participă şi se implică în activităţile de la grădiniţă, răspunde şi colaborează cu colegii şi cu educatoarea lui şi toate acestea, FĂRĂ ÎNSOŢITOR.  Nu demult a mers în prima lui excursie cu colegii, excursie de care s-a bucurat nespus, a aşteptat-o cu sufletul la gură şi a povestit apoi tuturor despre ea.

Am trăit, nu demult, şi emoţiile primei serbări ale lui M., prima serbare în care copilul nostru a bifat încă o reuşită, a reuşit să îşi spună rolul fără nicio problemă, a cântat toate cântecele împreună cu colegii lui şi s-a bucurat nespus de toată atenţia publicului.  Pentru noi, ca familie, acestea sunt momente cu o reală încărcătură emoţională, momente pe care ni le vom aduce aminte totdeauna şi pentru care suntem recunoscători încă o dată Monicăi Mănăstireanu şi  echipei sale care a  avut grijă ca M. să fie un copil ca toţi ceilalţi copii de vârsta lui.

Relaţia pe care M. o are cu echipa de terapeuţi şi cu Monica Mănăstireanu este dovada că aceşti oameni fac ceea ce fac cu sufletul, fiecare vizită a Monicăi fiind o reală bucurie pentru M., care într-o seară şi-a strâns bagajul, hotărât să plece la ea acasă, să fie şi copilul ei. Un copil nu ar face asta dacă nu s-ar simţi iubit, nu-i aşa? Îşi poartă până şi ceasul la mâna dreaptă, “la fel ca Monica”, aşa cum el a spus când a fost întrebat de cineva de ce nu îl are la mâna stângă, ca toată lumea.

Sunt multe de spus despre M. şi ultimii ani din viaţa noastră şi nu cred că vom putea vreodată să transmitem, prin scris, încărcătura emoţională şi sentimentele de împlinire pe care le trăim în fiecare zi.

Le mulţumim din suflet Monicăi Mănăstireanu şi terapeutelor,  oameni cu suflete mari, care pun mai presus de nevoile lor, nevoile copiilor în a căror viaţă se implică cu inima şi cu toată fiinţa lor.

Arabela și Viorel Popescu

21 ianuarie 2019