T e un baietel ca oricare altul. E vesel, sociabil, curios si mai ales tare, tare vorbaret. Insa nu a fost dintotdeauna asa.

S-a dezvoltat normal pana la varsta de 2 ani si trei luni. Insa nu si in sfera limbajului. Spunea mama, tata, apa si alte cateva cuvinte, dar nu mai mult de 10, lucru care mie, ca mama mi s-a parut ingrijorator. Stiam ca la varsta lui ar fi trebuit sa utilizeze mult mai multe cuvinte, sa comunice in propozitii simple. Iar ceea ce ma ingrijora si mai tare era faptul ca nu voia sa repete nimic din ceea ce eu ii repetam, la solicitarea lui, ori de cate ori el isi manifesta curiozitatea aratand cu degetelul.

 Tineam o lista cu putinele cuvinte pe care le vehicula, asezate in ordinea cronologica a aparitiei lor.  Si cel mai alarmant pentru mine era faptul ca nu mai invatase niciun cuvant nou de mai bine de o luna si jumatate. Ca si cum ar fi stagnat in evolutie. Mi-am manifestat in mod repetat ingrijorarea in cadrul discutiilor  cu pediatrul copilului care m-a asigurat ca e foarte mic si ca din moment ce spune mama si tata, va vorbi cu siguranta si deci nu exista niciun motiv sa-mi fac probleme.

 Insa acest lucru nu m-a linistit. Cand ne intalneam cu alti copii, urmaream cu atentie comportamentul lui T si observam ca nu prea interactiona cu ceilalti. Mi se parea evident ca asta se datora faptului ca nu putea sa comunice asa cum faceau ceilalti. Bineinteles ca familia dar si prietenii spuneau ca probabil noi parintii avem o problema in vreme ce copilul e normal dezvoltat si va vorbi la un moment dat. Sunt cadru didactic, lucrez cu copii, mai mari este adevarat, si stiu cat de mult m-am ocupat de copilul meu. Ne jucam impreuna si in joaca, invatase o multime de lucruri pe care le arata cu degetelul daca era solicitat insa nu le putea verbaliza. Cateodata neputinta lui de a se face inteles se traducea in plansete aparent fara motiv, in stari de irascibilitate iar acest lucru recunosc ca ma durea fantastic.

 Atunci mi-a incoltit in minte ideea de a apela la un tratament specializat. Am cautat pe internet dar si printre cunostintele noastre. Si iata ca o prietena mi-a recomandat asociatia ARCAR, iar ca persoana de contact pe Ermina Popescu.

Prima intalnire a fost destul de emotionanta pentru mine si mi-a confirmat ceea ce eu intuitiv, stiam-ca T era intarziat la nivelul limbajului – se situa la varsta unui copil cu 6 luni mai mic.  Am acceptat fara nicio o rezerva programul propus de Ermina, program ce urma sa fie pus in aplicare de un terapeut selectat de ea.

 Si asa am cunsocut-o pe Flavia Teculeasa, terapeuta minunata care timp de 3 luni a lucrat cu T in fiecare zi. Baietelul meu s-a atasat aproape imediat de ea, mai ales ca in primele 2 saptamani o mare parte a programului presupunea jocuri care sa-i castige increderea copilului in terapeut. Apoi a urmat drumul dificil al lucrului la masuta, apoi pe scaun cu repetari mereu si mereu de sunete, silabe, cuvinte. Insa rabdarea Flaviei si bucuria ei de a lucra cu T s-au materializat in rezultate –T incepea sa spuna cuvinte pe care aproape ca nu speram sa le aud asa curand. In fiecare zi apareau altele noi, apoi cuvinte care incepeau sa se inlantuie intre ele si timid, sa formeze primele propozitii. Am fost fericiti cu totii vazand rezultatele, dar cel mai fericit era T care isi gasise cea mai buna prietena. O astepta in fiecare zi cu nerabdare, si se intrista cand pleca. Doar promisiunea ca va veni si maine ii mai curmau plansul.

 In toata aceasta perioada am beneficiat de sprijinul Erminei Popescu care venea o data la doua saptamani sa vada progresele si sa ajusteze programul de lucru pentru perioada urmatoare. Suplimetar, ne auzeam si la telefon ori de cate ori noi parintii am avut temeri sau intrebari.

Desi planul initial al Erminei era sa lucram pana in ianuarie (adica timp de 5 luni), datorita felului extraordinar in care Ermina Popescu  a ales activitatile pentru T si felului in care Flavia Teculeasa le-a pus in practica, am reusit sa terminam in doar 3 luni, caci de la o zi la alta T vorbea din ce in ce mai bine.

 Sunt foarte bucuroasa ca am reusit sa le gasesc pe aceste doua profesioniste care au reusit sa ii dea baietelului meu impulsul de care avea nevoie pentru a putea vorbi.

Acum are 2 ani si 7 luni si vorbeste neincetat. Stie foarte multe lucruri pentru varsta lui si noi suntem tare mandri de el. Suntem contienti ca toate acestea nu ar fi putut fi posibile fara efortul si daruirea Flaviei si Erminei.

Prezenta lor a fost asa de intensa in viata noastra in decursul celor trei luni incat am continuat sa tinem legatura pentru vizite viitoare, la dorinta expresa a lui T.  Pentru ca, spre marea noastra bucurie, acum stie foarte bine sa spuna ceea ce doreste.

 

ianuarie 2013