Terapie comportamentală (ABA) la domiciliul familiei 8 ore pe zi / 5 zile pe sapatmana

Terapia comportamentală (ABA)   se desfasoara la domiciliul familei , 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână avand  durata medie de 3 – 4 ani. Este nevoie de o echipa constanta, formata din doi terapeuti pentru fiecare copil. Eficienta terapiei se bazeaza pe efortul combinat al terapeutilor si al parintilor.

Terapia la domiciliu asigura copilului posibilitatea de a-si petrece timpul in mediul lui firesc, natural; 

Terapia facuta cu copilul la domiciliu permite parintilor sa vada in orice moment ce ce face cu copilul si care este evolutia acestuia. Maniera de desfasurare a terapiei este una total transparenta – parintele poate sa asiste la terapie. Aceasta maniera de desfasurare a terapiei permite de asemenea parintelui sa preia mult mai usor la randul lui, strategii de interventie in terapie atat timp cat poate observa in orice moment cum se interactioneaza cu copilul.

Abordarea problemelor alimentare ale copilului cu TSA

O problema  majora a parintilor care au un copil cu TSA consta in refuzul categoric al copilului de a accepta varierea si introducerea unor feluri noi de mancare. 

Chiar si  copiii cu TSA care au un nivel cognitiv inalt si care comunica, se confrunta adesea cu problema refuzului si acceptarii de alimente noi, ramanand indiferenti la orice argument adus in favoarea beneficiului consumarii  alimentului respectiv.

Problemele alimentare sunt diverse: 

  • dieta alimentara a copilului este limitata doar la trei, patru tipuri de alimente;
  • copilul accepta feluri de mancare care au doar anumite texturi si culori; 
  • copilul consuma doar alimente pasate;
  • copilul refuza sa inghita mancarea din gura;
  • copilul isi creeaza tipare alimentare (de ex. bea ceai asociat doar cu paine si gem sau mananca separat cascaval si salam dar nu accepta sa le manance impreuna intr-un sandvisi);
  • refuzul de a sta la masa (mama e nevoita sa alerge dupa copil prin casa pentru a-i da cate  o lingura din mancare);
  • copilul accepta sa manance  doar cand este distras de altceva (de ex in timp ce se uita la desene animate ). 

Problemele alimentare cu care se confrunta copiii au un impact negativ asupra sanatatii, asupra dezvoltarii limbajului (consumul doar de alimente pasate face ca muschii fetei sa nu fie dezvoltati) dar si asupra componentei sociale (la gradinita, copilul nu mananca la fel ca ceilalti copii, de cele mai multe ori parintii sunt nevoiti sa aduca alt tip de mancare de acasa). De aceea, rezolvarea problemelor legate de diversificarea dietei alimentare a copilului cu autism si dezvoltarea comportamentului autonom in ceea ce priveste servirea mesei reprezinta o directie primordiala in procesul nostru terapeutic.

Utilizarea autonoma a toaletei

Achizitiile legate de toaleta  ridica de multe ori probleme si au o componenta puternic sociala: 

  • copilului ii lipseste controlul sfincterian; 
  • copilul poarta pampers la o varsta la care ceilalti copii folosesc toaleta;
  • copilul nu are capacitatea de a comunica nevoia de a merge la toaleta;
  • copilul refuza mancarea pe care ceilalti copii o mananca.

Aceste situatii reprezinta un obstacol in dezvoltarea copilului si integrarea lui la gradinita.

In aceasta etapa ne propunem renuntarea la scutec, crearea si dezvoltarea abilitatilor de autonomie in ceea ce priveste igiena si utilizarea toaletei, solicitarea nevoii de a utiliza toaleta.

Gestionarea comportamentelor problemă legate de comportamente stereotipe/repetitive si interese restrictive, neobisnuite, speciale

Aceste comportamente si interese speciale pot lua forme diverse si pot varia odata cu dezvoltarea copilului.

1. Comportamente stereotipe/repetitive

  • fluturarea mainilor, miscarea degetelor, saritul pe loc, balansarea corpului
  • rotirea obiectelor sau a unei parti dintr-un obiect (Ex: roata masinii)
  • lingerea  obiectelor, bagatul obiectelor in gura (inclusiv suptul bluzei cu care este imbracat), mirosirea obiectelor sau a persoanelor
  • deschiderea si inchiderea usilor/sertarelor, aprinderea si stingerea luminilor, strangerea obiectelor in gramezi, aruncarea din mana a obiectelor (ex: cariocile intr-un anumit fel), alinierea obiectelor, privitul obiectelor in cadere
  • comportamente stereotipe verbale: producerea de sunete stranii, repetitive, repetarea anumitor sunete, repetarea cuvintelor, repetarea constata a aceleiasi intrebari (comportamente care interfereaza cu interactiunea sociala).

    Comportamentele stereotipe pot fi stanjenitoare pentru parinti in public si pot determina limitari majore in activitatile sociale ale membrilor familiei si interfereaza cu posibilitatea familiei de a frecventa diverse locuri publice.

2. Interese restrictive, speciale

  • Interese speciale pentru: date de nastere, cifre, calcule matematice, interfoane, cabluri, ghene, roboti, dinozauri, lifturi, metrouri
  • Atasamentul copilului fata de un anumit obiect
  • Reactie extrema ori de cate ori intra in contact cu un anumit obiect (anumite frici nejustificate): aparate electrocasnice, dulapuri/debarale,  uscatorul de par, aparatele de uscat mainile, aparatul de tuns etc

Aceste interese speciale ocupa mult timp si pot impiedica implicarea copilului in alte activitati.

Gestionarea comportamentelor problemă legate de dificultatea acceptarii schimbarilor/ rezistenta la schimbare, insistenta pentru rutina, fixatii

In aceasta categorie, pot fi recunoscute urmatoarele situatii:

  • Copilul doreste sa desfasoare activitatile in acelasi fel, fara variatii spontane;
  • Rezistenta la schimbarea pozitiei obiectelor sau a mobilei in casa (insistenta ca obiectele sa fie puse la locul lor);
  • Incapacitatea de a accepta schimbarile, de exemplu inlocuirea obiectelor stricate;
  • Nu accepta modificari in rutine sau in orar;
  • Vrea sa-i fie schimbate toate hainele atunci cand se uda putin pe maneca bluzei;
  • Nu accepta interventia altei persoane in jocul sau;
  • Insistenta de a merge pe acelasi traseu;
  • Este interesat doar de subiecte de discutie care au legatura cu interesele lui speciale (cabluri, interfoane, dinozauri, lifturi, etc) si introduce in orice fel de conversatie tema favorite.

Aceste probleme impun niste restrictii majore asupra vietii de familie. Familia este practic fortata sa urmeze o secventa rigida de activitati previzibile si trebuie sa evite orice schimbare sau situatie neasteptata. Atunci cand au loc schimbari inevitabile sau nu se pot evita situatile neasteptate se ajunge adesea la crize, manifestari agresive sau autoagresive.

Gestionarea comportamentelor  problemă legate de hiperkinetism si deficit de atentie

Deficitul de atentie se intalneste deseori ca simptom asociat simptomatologiei autiste si reprezinta un impediment in invatare. Este de asemenea unul dintre semnalele evidente ale unei dezvoltari atipice a copilului. Cu toate acestea, nu intotdeauna dificultatea de concentrare a copilului este intrinseca, organica. De multe ori aceasta reprezinta o consecinta a unui mediu de invatare necorespunzator nevoilor unice ale copilului. 

Deficitul de atentie constituie o problema/ obstacol major in procesul de invatare si dezvoltare a copilului. Acesta se poate diminua si uneori chiar elimina prin actiunea sinergica data de medicatie, de tehnici si strategii terapeutice specifice fiecarui copil in parte si prin  specificitatea aplicarii fiecarui program sau activitati din cadrul terapiei comportamentale.

Crearea și dezvoltarea abilităților de limbaj, comunicare si comportamente sociale

Important de specificat este faptul ca in cadrul programului de terapie, parintele nu este nevoit sa apeleze la servicii de logopedie.

Chiar daca copilul este non-verbal, noi vom construi comportamentul verbal pas cu pas, incepand de la emiterea sunetelor, pronuntia corecta a sunetelor si cuvintelor pana la crearea si dezvoltarea abilitatilor de comunicare, de relatare si dezvoltarea deprinderilor de discurs narativ.

Punem accent pe dezvoltarea abilitatilor de limbaj social, copilul sa stie cand initiaza sau finalizeaza corespunzator o conversatie, cand si cum sa participe la schimbul de replici care faciliteaza interactiunea sociala. De asemenea, dezvoltam deprinderile de comunicare sociala  ( ex : sa obtina atentia interlocutorului inainte de a comunica) si sa respecte regulile care apar in conversatie ( a asculta, a astepta sa-ti vina randul, sa nu vorbesti peste celalalt, sa nu treci de la un subiect la altul nejustificat).

Ne axam pe dezvoltarea  comprehensiunii limbajului, copilul sa inteleaga sensul expresiilor lingvistice in cazul in care contextul nu este evocator si sa raspunda adecvat unor cerinte indirecte pe care copiii cu TSA tind sa le interpreteze literal.

Interacțiunea copilului cu TSA cu un alt copil

Interacțiunea se va face atunci când copilul cu TSA are abilități de limbaj cu valoare comunicaționala și deprinderi de comunicare socială (Ex: poate să facă schimbi de replici pentru a facilita interacțiunea socială si a  menține subiectul conversației). Psihologul va decide cand copilul va fi pregatit pentru acest moment. 

Acest tip de activitate este realizat săptămânal (la domicilul copilului și în alte medii). 

Urmărim ca interacțiunea să devină un mod plăcut de petrecere a timpului pentru ambii copii tinand cont de obiectivele referitoare la interactiunea copilului cu TSA cu un alt copil :

  • dezvoltarea relației de prietenie inițiate prin intermediul jocului 
  • gestionarea in cadrul terapiei a problemelor sesizate în interacțiune.

Integrarea copilului cu autism  la gradiniță

Cresterea calitatii comunicarii si a jocului cu ceilalti copii, inlesnirea autonomiei sunt noile obiective ale terapiei. Centrul de greutate al terapiei se muta asupra noilor dificultati, mai subtile, ce tintesc intelegerea emotiilor si a situatiilor sociale in general, dezvoltarea empatiei, a asertivitatii, a initiativei – aspecte care tin de natura intima a tulburarilor de spectru autist.

Noi susținem ca integrarea la gradinită a copilului poate fi facuta:

  • dupa dobândirea în procesul terapeutic a abilităților și a competențelor necesare 
  • dupa diminuarea sau eliminarea comportamentelor problema (care reprezinta un obstacol in dezvoltarea copilului si integrarea lui in comunitate)

In acest fel, copilul cu TSA  poate profita cu adevărat de oportunitățile de socializare și de învățare oferite prin  integrarea în colectivul respectiv.

Psihologul monitorizeaza periodic evoluția copilului la grădiniță.