Viziunea ARCAR

Terapia aplicată de Monica Mănăstireanu înseamnă abordarea tuturor problemelor pe care le are copilul cu TSA. De aceea, îi ocupăm în mod productiv copilului o mare parte din timp (8 ore), astfel încât la finalul terapiei recuperarea lui să reprezinte o dezvoltare armonioasă, unitară.  

In conceperea planului de terapie, luam in considerare toate aspectele vietii copilului. Ne adresam asadar nu numai ariei cognitive, inteligentei copilului, ci si aspectelor emotionale si sociale, ca si activitatilor rutiniere si de igiena precum ritualurile de masa, baie, somn, insusirea trainingului de toaleta s.a.m.d. Jocul si modul cum copilul isi petrece timpul liber, dar mai ales comportamentele inadecvate reprezinta obiective majore in demersul nostru terapeutic. Discrepantele uneori uriase dintre diferitele arii de dezvoltare (nu include aici talentul deosebit pe care unii copii il manifesta) mentin un aspect stigmatizant al copilului cu TSA. Scopul  nostru este de a-i asigura copilului cu TSA o functionare globala armonioasa.

Interventia in comportamentele inadecvate precum comportamentele  stereotipe si intersele restrictive/neobisnuite, rezistenta la schimbare, insistenta pentru rutina, fixatii, agresivitatea si autoagresivitatea, crizele disruptive reprezinta centrul de greutate al activitatii noastre.

Comportamentele inadecvate sunt de cele mai multe ori cele mai invalidante si cele mai disturbatoare aspecte ale tulburarilor de spectru autist. Cu toate acestea, in mod surprinzator, deseori abordarea lor este ocolita in terapie.

De asemenea, comportamentele inadecvate impiedica invatarea si dezvoltarea copilului. Efortul terapeutic care exclude tehnicile de gestionare a acestora devine in conditiile date aproape o risipa de energie si de timp. De aceea interventia directa asupra lor este esentiala. Reducerea sau eliminarea comportamentelor inadecvate si implementarea alternativelor functionale contribuie considerabil la cresterea calitatii vietii atat a copilului, cat si a parintilor.

Achizitiile legate de toaleta si de diversificarea dietei alimentare ridica de multe ori probleme si au o componenta puternic sociala: absenta controlului sfincterian, faptul de a purta pampers la o varsta la care ceilalti copii folosesc toaleta, incapacitatea de a comunica nevoia de a merge la toaleta, cat si faptul de a refuza mancarea pe care ceilalti copii o mananca reprezinta un obstacol in dezvoltarea copilului si integrarea lui la gradinita. De aceea, implementarea trainingului de toaleta si a celui de masa  constituie o directie strategica primordiala in terapie.

Toate abilitatile mentionate se castiga pas cu pas prin tehnici specifice, adaptate fiecarui copil in parte.

In cazul repertoriului alimentar restrans, intalnit la multi copii cu TSA, problema este mai mult decat una sociala, aceasta afectand inclusiv sanatatea copilului. Interventia noastra terapeutica are drept obiectiv, in acest context, strategii de largire a preferintelor alimentare, ca si alte tehnici care sa conduca la o desfasurare cat mai fireasca si mai placuta a mesei.

Conditia pentru ca obiectivele de mai sus sa fie atinse si de altfel ceea ce asigura motorul oricarei schimbari este existenta unei relatii de securitate si incredere intre copil si terapeut, a unui fond de placere pe care se desfasoara activitatile educative si joaca si a unei motivatii puternice pentru invatare. Prin gasirea de stimuli noi si atractivi pentru copil, prin crearea de sisteme de premiere ingenioase, surprinzatoare, avem in vedere asigurarea compliantei copilului si a unui cadru pozitiv de desfasurare a terapiei.

Programul copilului este conceput in asa fel, incat acesta sa poata avea aceleasi performante in camera de lucru si in afara ei  ca si in orice moment al zilei. Activitatea terapeutica nu se va limita la camera de lucru, incluzand incursiuni in diverse locuri sau expunerea copilului la anumite situatii, in functie de obiectivele de moment ale terapiei.

Scopul nostru ultim este integrarea copilului la gradinita si ulterior la scoala. Decizia integrarii copilului la gradinita nu se face pe criteriul varstei cronologice sau al timpului urmat de copil in terapie ( de exemplu, copilul a urmat un an de terapie si parintele decide sa-l integreze la gradinita), ci decizia apartine psihologului, decizie care se sprijina pe o serie de abilitati ale copilului: de autoajutorare, de control al comportamentelor distruptive, de interactiune sociala, etc.(criteriile depind de fiecare copil in parte).

În viziunea noastră, recuperarea copilului cu autism inseamnă: 

  • independența funcțională a copilului cu autism 
  •  integrarea la grădiniță sau în  școală fără însoțitor