Uneori iti imaginezi viata ca pe o calatorie pe mare…si iti doresti sa fie o calatorie lunga, frumoasa, plina de aventuri si romantism. Ai speranta ca tu poti stabili cursul calatoriei, ca tu detii controlul si ca prin curaj, munca si optimism poti depasi orice obstacol.
Pare a fi calatoria ideala pe o mare lina, impins de briza ca o speranta si incalzit de soare ca o binecuvantare.
Dar, se poate intampla ca intr-o zi ca oricare alta, soarele sa caute ragaz in spatele catorva nori, adierea vantului sa fie mai capricioasa, iar marea sa para nehotarata. Iti spui ca toate aceste semne nu inseamna nimic si nici macar nu merita a fi luate in seama…
Totusi, norii se aduna, vantul prinde curaj si marea se agita. Te gandesti ca este doar o pasa trecatoare si ca totul va reveni la normal dintr-o clipa in alta. Asta nu se intampla si norii trimit fulgere de manie si tunete de amenintare.
Valurile ameninta ca te rastoarna, adancurile incearca sa te inghita, iar vantul vrea sa te dea uitarii…Intunericul a izgonit lumina si frigul devine tot mai patrunzator. Reperele au disparut, siguranta nu mai exista si speranta te-a parasit in haosul coplesitor.
Vrei sa preiei controlul dar esti dominat, vrei sa te adapostesti dar esti impietrit, vrei sa strigi dar stii ca nimeni nu te aude.
Ti se intampla exact ceea ce credeai ca nu ti se va intampla niciodata tie si te afli exact in locul unde credeai ca nu vei ajunge niciodata tu: te afli in mijlocul Furtunii!
Pentru multi copii, Furtuna se numeste Autism.
Un parinte.
